Istoria cardului de credit: origini, legi si cronologie

Cardurile de credit au o istorie unica si o poveste minunata de spus. Iata cum a fost inventat cardul de credit si cum a devenit din ce in ce mai important.

Partea buna a cardurilor de credit este ca ii scutesc pe detinatori de drumuri repetate la banca sau bancomat. Este suficient sa apropii cardul de POS pentru a plati – dupa aceea, te duci acasa cu achizitia facuta, nimic mai simplu.

Scurt istoric al cardurilor de credit

La fel cum nu poti discuta despre filmele cu gorile fara sa il mentionezi pe King Kong, tot asa nu poti discuta despre un istoric al cardurilor de credit fara a eticheta numele Frank McNamara. El este cel care nu este nu atat de cunoscut ca fiind fondatorul neoficial al cardului de credit.

McNamara, fondatorul Diners Club, a creat cardul de credit din frustrare, dupa ce a luat masa in oras in anul 1949. Iata cum descrie Diners Club crearea cardului de credit – datorita lui McNamara si a povestii sale cu “portofel uitat”.

“In 1949, omul de afaceri Frank McNamara si-a uitat portofelul acasa, in timp ce lua masa la un restaurant din New York”, povesteste Diners Club. “A fost o experienta jenanta pe care a jurat sa nu o mai repete niciodata. Din fericire, sotia sa l-a salvat, platind consumatia.”

“In februarie 1950, McNamara a revenit la Major’s Cabin Grill impreuna cu asociatul sau Ralph Schneider”, noteaza Diners Club. “Cand i s-a inmanat nota de plata, McNamara a platit cu un card de carton mic, cunoscut astazi sub numele de Diners Club Card. Acest eveniment a fost primit ca fiind “Prima cina”, pionierul primului card de cheltuieli multifunctional din lume.”

Diners Club a reusit sa atraga 10 000 de membri doar din New York in primul an si un total de 20 000 de utilizatori noi, care puteau atrage un numar tot mai mare de restaurante si hoteluri participante in acest program.

Cardul de credit a fost curand consacrat la Hollywood, intrucat primele carduri de credit din plastic au “fermecat-o” pe Audrey Hepburn in clasicul “Mic dejun la Tiffany”.

Procesul a luat amploare cu ajutorul unui parteneriat dintre McNamara, Schneider si Alfred Bloomingdale, care proiectase un card de plata in Los Angeles, in acelasi timp.

Inainte de Diners Club Card

Povestea McNamara este una buna, dar nu este prima data cand capitalismul a fost martorul unor parti financiare care au beneficiat de credit pentru a putea face afaceri.

Inca din anii 1700 i.Hr., fermierii locali din Orientul Mijlociu, Irakul din ziua de azi, solicitau credit pe perioade extinse de timp, pana in momentul cand isi puteau comercializa recolta de fructe si legume. Acest model de credit a fost construit pe Codul Hammurabi. Un sistem din epoca babiloniana care a pregatit scena creditori si cei care acordau impurmuturi si finantare debitorilor, imprumuturi ce aveau sa fie restituite cu dobanda.

Avand in vedere faptul ca primele carduri de credit – dar si cele actuale – functioneaza in conformitate cu modelul de credit rotativ, a fost nevoie de un instrument fizic pentru a identifica atat creditorul cat si imprumutatul.

Pe masura ce comertul si modelele de tranzactii comerciale au progresat in ultima jumatate a secolului al XIX-lea, monedele si metalele, gravate in mod unic, au fost primele “carduri de credit” cunoscute din istorie.

La acel moment, companiile petroliere si anumiti comercianti incepusera deja sa foloseasca forme brute si timpurii de carduri de credit, in cadrul unui model cu o singura tranzactie.

Comerciantii isi “stampilau” monedele cu o amprenta speciala pe care o inserau in chitanta clientului, semnificand creditorul si debitorul implicat intr-o tranzactie specifica. In anii ’30, placile metalice speciale erau folosite pentru a face carduri care ofereau aceleasi informatii, dar care nu puteau fi folosite decat pentru a efectua tranzactii cu un singur comerciant.

La scurt timp, alti furnizori de servicii financiare, in special bancile mari, au inceput sa isi faca aparitia pe piata cardurilor de credit.

Cardul de credit Bank of America (numit BankAmericard), care avea sa devina cardul Visa, era disponibil in toata tara pana in anul 1966.

Tehnologia schimba lumea carduruilor

La inceputul anilor 1960 a fost introdus elementul de verificare prin plasarea unei benzi magnetice pe cardurile de credit. Banda magnetica, introdusa de IBM, a fost elementul principal de verificare a cardului de credit timp de aproximativ patru decenii.

Acest scenariu s-a schimbat la inceputul anilor 2000, cand furnizorii de carduri de credit au trecut la cardul de identificare si fidelizare prin frecventa radio (RFID). Aceasta descoperire tehnologica le-a oferit utilizatorilor de carduri accesul la verificarea fara contact a identitatii.

Pe repede inainte in anul 2020, cand cardurile de credit au gama extinsa de caracteristici noi, cum ar fi identificarea biometrica, care permit accesul la identificarea fetei, atingerii si chiar a globului ocular. De asemenea, devine din ce in ce mai important cardul cu cip EMV, care le ofera utilizatorilor o si mai mare securitate a datelor cardurilor fizice.

Tehnologiile mobile, au inceput sa fie din ce in ce mai frecvent utilizate, permitandu-le utilizatorilor de carduri sa isi apropie telefoanele de unitatea de citire a cardurilor unui comerciant si sa finalizeze astfel tranzacțiile mai repede ca niciodata.

Fara indoiala, tehnologia va continua sa avanseze utilizarea cardurilor de credit, care vor ajunge pana la caracteristici precum scanarea ADN-ului si folosirea inteligentei artificiale.

Dinamica reglementarii

Odata cu utilizarea din ce in ce mai frecventa a cardurilor credit si atitudinea bancilor si furnizorilor de carduri devenind din ce in ce agresiva in ceea ce priveste maximizarea numerarului, unchiul Sam a fost nevoit sa ia pozitie si sa ia anumite masuri, atat de necesare, de protectie a consumatorilor pe piata cardurilor de credit.

Acest proces a inceput in mare parte la debutul anilor ’70, cand Congresul a aprobat actul legislativ Fair Credit Reporting Act din 1970, care a limitat utilizarea datelor personale ale detinatorilor de carduri si diseminarea acestora altor parti, care adesea se foloseau de acele informatii pentru a vinde mai multe bunuri si servicii detinatorilor de carduri.

In acelasi an, actul legislativ privind cardurile de credit nesolicitate din 1970 (Unsolicited Credit Card Act of 1970) a oprit furnizorii de carduri de credit sa expedieze carduri de credit catre consumatorii care nu le-au solicitat niciodata.

In 1974, Congresul s-a reunit pentru alte dezbateri, de data aceasta trecand in legislatie Fair Credit Billing Act (actul legislativ privind facturarea creditului echitabil) din 1974, care a modificat actul legislativ Truth in Lending Act, prin care se interzicea procedurile agresive de facturare si prin care, pentru prima data, erau puse la dispozitia consumatorilor anumite reglementari pe baza carora acestia sa poata contesta si corecta greselile de facturare.

In același an, actul legislativ Equal Credit Opportunity Act (actul legislativ privind oportunitatile egale de creditare) a devenit lege, interzicand astfel companiilor de carduri (si altor creditori si imprumutatori) sa discrimineze consumatorii in functie de rasa, sex, nationalitate, religie sau stare civila.

Pe repede inainte la secolul 21 si actul legislativ privind responsabilitatea si dezvaluirea cardului de credit din 2009 (Credit Card Accountability, Responsibility and Disclosure Act of 2009). Asa-numitul CARD Act a stabilit mai multe limite referitor la ce anume au voie furnizorii de carduri sa faca cardurile emise de ei. In esenta, actul legislativ CARD a intarit limbajul actului normativ Truth in Landing, controland si interzicand practicile “inselatoare si abuzive” ale industriei cardurilor de credit.

Ca parte a actului legislativ CARD, a fost creat Biroul pentru protectia financiara a consumatorilor (Consumer Financial Protection Bureau), care punea la dispozitia consumatorilor un alt instrument sustinut de guvernul federal care sa ii ajute sa inteleaga cat mai bine politicile si contractele cardurilor de credit, pentru a fi constienti de conditiile de utilizare si responsabilitatile care le revin. Printre alte probleme discutate, termenii cardului, ratele dobanzilor si comisioanele erau de acum mandatate sa fie mai deschise si mai transparente, o data cu disponibilitatea mai multor instrumente cu ajutorul carora detinatorii de carduri sa poata contesta taxele de card.

Istoricul cardurilor de credit – cronologie

• 1885 – Sunt folosite carduri de fidelitate din hartie.
• 1928 – Sunt in voga cardurile de credit metalice.
• 1950 – Diners Club – este introdus primul card de credit din era moderna.
• 1959 – Este emis primul card de credit din plastic.
• 1969 – Sunt introduce cardurile de credit cu banda magnetica.
• 1987 – Sunt introduse primele carduri de recompense de calatorie, care in scurt timp devin extrem de populare.
• 2002 – Sunt introduse, insa fara success la public, asa-numitele “mini carduri de credit”, atat de mici, incat pot fi puse la brelocul de chei.
• 2011 si 2014 – Sunt puse la dispozitia utilizatorilor de telefoane mobile.
• 2015 – Sunt introduse cardurile cu cip EMV.